Atunci când ne vizitează confuzia, devenim rigizi. Rigizi în gândire și în percepția asupra vieții și celor din jur, rigizi în emoții și în deschiderea inimii, rigizi la nivel de corp fizic și față de senzațiile transmise de corp ca semnale că se întâmplă ceva cu noi, în noi.
Confuzia, dacă vrem să o înțelegem mental și logic, nu o să reușim. De fapt, orice am încerca cu scopul de a descoperi musai sensul în orice, ne vom induce singuri confuzie.
De aceea, a trăi viața ca pe o aventură, ne insuflă curiozitatea de a descoperi, moment de moment, conexiunea dintre lucruri, interconexiunea dintre oameni si conexiunea dintre oameni, natură și cosmos, întrucât conștientizăm faptul că timpul linear nu ne-ar ajunge pentru a experimenta câte am dori să experimentăm și deci ne folosim energia pentru ce ne bucură, ne pasionează, ne activează geniul și pofta de frumos, de comuniune și celebrare.
Prin urmare, a rămâne prinși în încercarea de a înțelege confuzia, ceea ce personal am făcut-o de mii de ori având Umbra Confuziei a Cheii 64 în Sfera Munca Vieții, practic ne irosim energia, potențialul, vitalitatea și iubirea de Aventură (Darul Cheii 35). Când ne conectăm cu adevărat cu Foamea potrivită (Umbra Cheii 35), totul și orice devine o aventură, o continuă descoperire care ne hrănește natural și profund, iar aspectele confunzante pe care le întâlnim pe traseu nu mai sunt blocaje în calea noastră. De ce? Fiindcă alegem să nu le mai percepem așa. Alegem să nu mai vrem să aibă totul sens în fiecare clipă.
A fost o perioadă acum 2 ani pe când plonjasem în frecvența umbrelor încât presiunea suferinței de a nu(-mi) găsi sensul a fost de-a dreptul copleșitoare. Înțeleg acum că aveam nevoie să fiu în acea etapă, să o trăiesc astfel, însă pe atunci era intens, mă simțeam neputincioasă și habar nu aveam cât avea să dureze (vreo trei luni a ținut).
Am permis să fie doar o experiență, pe cât am putut conștientiza ce (mi) se întâmplă. Acum, când observ pe cineva prins în această confuzie, zâmbesc în sinea mea, pentru că potențialul de a schimba macazul pe o frecvență mai înaltă, este posibil, este doar o chestiune de timp. Totuși, nu este „obligatoriu” să se producă schimbarea, pemtru că fiecare are drumul său în viață și aspectele sale de integrat în ritm propriu pentru a-și deschide percepțiile, conștiența.
A permite vieții să ne poarte, fără a ne atașa de experiențe, de trăirile de acolo, joase sau înalte, de oameni și de cum ar trebui să fie lucrurile ca să aibă sens, este o călătorie a maturizării și înțelepciunii. E ok să dureze. Respectându-ne ritmul, toate ni se vor revela, iar întrebările presante „de ce? și pentru ce?” nu-și vor mai avea rostul căci vom simți din ce în ce mai mult să permitem vieții să ne traverseze, energiei să ne miște în direcțiile potrivite nouă.
Reamintesc cât de important e să avem parte în acest proces de abordările și atitudinile care ne sprijină să trecem prin proces. Dacă ne simțim atacați, amenințați la orice pas, trăim în aleră, progresul va fi anevoios. Pentru a avea lângă noi aliații potriviți e nevoie să ne clarificăm și noi ce vrem, ce schimbări interioare și exterioare avem de făcut și să le urmăm, pas cu pas. Ulterior să fim așa cum dorim ca alții să fie cu noi, prieteni de viață. Și să exersăm rafinarea, până ajungem la esență. În fond, prietenia nu este în special față de ceva sau cineva, ci față de Existență. Ea este prietenă cu tine prin ce îți oferă. Și mereu ne oferă ce credem că merităm.
În final, mesajul este: nu mai e nevoie de confuzie pentru că nu mai este nevoie de sens. Sensul ești chiar tu, aici și acum. Când te-ai găsit, nu te mai cauți, doar EȘTI – enjoy it!
Mulțumesc 🙏♾️☀️💜,
Ana Maria