Ne place sau nu, Neputința este și ea o energie care face parte din esența noastră.
Pe cât pare a fi de nepătruns, pe atât ea este o stare ce ne vizitează ca oricare alta, purtând cu ea un mesaj unic și codat pentru fiecare dintre noi.
Neputința ne poate pune la pământ, ori ne poate ridica. Cum totul este în schimbare și transformare, Neputința se poate și ea transmuta. E nevoie doar să o lăsăm să existe. Ea oricum există, dar frica noastră de a nu suferi găsește forme de distrugere, de control, de manipulare, negare și răzbunare asupra Neputinței!
Wow, ce agitație în fața lui „a nu putea”, nu-i așa? Te-ai fi gândit câte alte umbre pot ieși la suprafață doar ca să fie stăpânită Neputința? Uneori, senzația este că doar cel mai mare meteorit o va distruge și chiar ne-am da peste cap pentru a face rost de el numai ca să scăpăm o dată pentru totdeauna de Neputință!
Wow, câtă energie consumată pentru anihilarea Neputinței! Aproape că… ni se trezește compasiunea față de ea. Nu cred că-i este prea ușor să fie atât de respinsă… asta seamănă cu acele situații în care observăm că-i este greu cuiva drag și tragem obloanele să nu vedem asta, căci, zău așa, ce am putea noi face?!? Doar sunt specialiști și aparate pentru nevoile sale, nu oameni și iubire!
În astfel de clipe provocatoare, Neputința rămâne nevăzută… chiar dacă există, ea este lăsată cea din urmă, chiar mai rău… este ignorată. Oare ce poate ea să facă pentru a fi inclusă? Oare trebuie să se străduiască să demonstreze că există? Oare vreun gest extrem ar fi soluția pentru ne atrage atenția asupra sa? Cum poate ea oare să fie doar… acceptată?
Neputința însăși caută acest răspuns chiar și în ziua de astăzi… renăscând în fiecare ființă în speranța că-și va găsi transmutarea.
Ne place sau nu, Neputința este și ea parte a infinitei Creații. O conștientizăm, ne lasă în pace. O ignorăm, ne joacă feste. Putem oare să o îmbrățișăm? Cred că doar de asta are nevoie cu adevărat încât să-și găsească liniștea. Nu știu, însă o voi întreba când mă va vizita din nou.
🙏💜🌟
