Cel mai probabil, partea mea preferată a procesului de conectare la sine a devenit cea în care mă simt ca într-o oază de liniște.
Sunt deja câțiva ani de când am ales călătoria spre mine, iar înaintea lor alți câțiva ani au fost de pregătire, chiar dacă nu știam asta pe atunci. Și mai înainte, alți ani nu puteam pune în cuvinte ce trăiesc în interior, nu știam cum să-mi organizez gândurile, să le corelez cu stările emoționale și cu acțiunile. Nu regret că nu știam, ci doar așa erau lucrurile atunci. Ce știu sigur este că întotdeauna am căutat repere, modele și integritatea în oameni, pe când, în mod hilar ori ipocrit, de a mea mă îndoiam în fel și chip.
Timpul a trecut, umbre și daruri și-au arătat interesul să mă testeze, au fost diverse situații când mi-am ignorat simțurile și am căzut în capcana deciziilor neinspirate, ajungând să trăiesc experiențe până într-un punct în care mă întrebam „eu ce naiba caut aici? chiar nu pot să mă aleg pe mine? chiar vreau să fac asta pentru X?” și alte întrebări care, desigur, pe măsură ce mi le adresam mă înfuriam din ce în ce mai tare, ceea ce mă transporta în extrema opusă, care nici aceea nu mă mulțumea.
Aș putea spune că-mi este tare cunoscut dezechilibrul. De aceea, în urma acestor ani de experiențe diferite și duale, am ajuns să trăiesc clipe de conștientizare profundă care m-au eliberat, fie și pentru câteva secunde ori minute, din lanțurile condiționărilor mentale care mă țineau prizoniera lor. Astfel am trăit clipe de liniște, de nimic, de A FI.
De curând, am putut surprinde într-una dintre contemplările pe care le făceam în timp ce mă plimbam, faptul că am o parte preferată a procesului acestuia interior (care este totodată și un proces exterior în conexiune cu tot ce mă înconjoară și cu viața): există o oază de liniște în care pot fi o detașată Observatoare (folosesc aici redundanța în mod intenționat).
Observatoare a ceea ce simt, a energiei care sunt, a puterii pe care o pot accesa, totodată a insignifiantei mele existențe… o Observatoare a importanței integrării experiențelor pe care le-am trăit și le trăiesc. Clipele pure de detașare mă eliberează de orice amprentă a egoului și, în sfârșit, capitulez în fața luptei continue de a înțelege, a rezolva, a salva, a persecuta, a regreta, a fi ce nu sunt, a trăi ce nu-mi este benefic, de a controla ca să se întâmple ceva.
În acea oază de a A Fi și atât, pot vedea cu claritate și pot simți adevărul faptului că deseori am făcut prea puțin din ce este esențial și că nu am permis să-mi simt unicitatea în tot acest vast, probabil infinit Întreg, încât să aleg conștient, potrivit și ușor pentru mine… încât să trăiesc calea ușoară a vieții, calea tantra. Oaza de liniște apare, sau mai bine zis eu mă las să o percep, atunci când, în mod natural (ori cum se mai spune, „când planetele se aliniază”) se declanșează în ADN-ul meu Cheia Răbdării (Cheia 5 din Cheile Genelor fiind totodată și Scopul Vieții mele din profilul hologenetic al cheilor).
Răbdarea duce la a simți prezența Atemporalității, duce la a sparge bariera spațiului, iar în acele momente ori chiar perioade, nu mai contează nimic din ce traduc ca fiind îngrijorare, îndoială, stres, nemulțumire, tristețe, dezamăgire, vinovăție, respingere, nici măcar prietenie, succes, realizări, bani ori dependențe. În acea oază de liniște și de așteptare dintre experiențe, simt că se petrece o INTEGRARE. E ca și cum în sfârșit poate și integrarea să-și facă treaba fără ca eu să intervin în tot felul de forme.
Ce sper să reușesc să transmit acum și aici face referire la o calitate interioară, la o frecvență a echilibrului, la o deschidere a inimii și a conștiinței, la o destindere a oricărei părți contractate de la nivel de corp, de emoții și de mental. Este ceva ce nu poate fi calculat de dinainte ca să se întâmple (precum o Lună Nouă ori o Lună Plină), dar care, paradoxal, poate fi exersat prin observare, prin pauze și contemplare. Este ceea ce face diferența în felul în care ne trăim viețile: reacționăm sau răspundem provocărilor vieții? Este ceea ce fiecare are în interior și poate cultiva cu fiecare ocazie în care își oferă timp să integreze ceea ce trăiește, ceea ce primește și ceea ce oferă ca informație, ca emoție, ca gând, ca energie și acțiune.
A ne urma intuiția este o cale presărată cu provocări la început, însă, în timp, vom descoperi că este natura noastră, că ne împuternicește, că ne liniștește mintea și inima, că ne relaxează corpul, vom descoperi că atragem astfel experiențe, oameni și resurse în acord cu A FI-ul nostru unic în marea creație din care facem cu toții parte. Și tocmai pentru că facem parte din ea, nu este nimeni lăsat/ă pe dinafară. Nu este nimeni în separare, cum ai putea fi? Dacă tu te iubești pe tine în frumusețea ta ciudată și te alegi precum toate semnele îți arată să o faci, cum oare ai putea crede că Existența nu știe de existența ta?
A te alege pe tine înseamnă a trăi libertatea de a fi Maestrul propriului tău destin.
Integrări line și oaze de liniște îți doresc, cu încredere în armonia vieții din tine!
Mulțumesc, 🙏
Ana Maria Amalin