„Toți vrem să fim oameni faimoși, iar din clipa în care vrem să fim cineva sau ceva, nu mai suntem liberi, ne-am pierdut libertatea” – J. Krishnamurti
Acest citat este un „aviz” pentru noi, cei care uneori simțim/credem despre noi înșine că nu suntem suficienți de buni, de talentați, de pragmatici, de iubitori, de recunoscători sau orice apare la fiecare.
Când vrem să fim cumva, nu mai putem fi și atât. Etichetele ne modelează viața, alegerile, deciziile, prin etichete ne justificăm toată povestea vieții și găsim explicații pentru suferința noastră, ne întărim astfel povestea și nu ne permitem să ne desprindem de ea.
Cred că și pe libelulă o doare să se desprindă de exoscheletul în care stătea bine mersi. Ca să ajungă în procesul de emergență (transformarea larvei în adult) e nevoie ca larva să iasă din apă, să se prindă de o tulpina unei plante sau alt suport. Îi ia luni, chiar și ani să crească până la stadiul de a ieși din apă. Când a făcut-o, se odihnește până corpul și aripile i se întăresc, astfel fiind pregătită de viața aeriană. (Informații preluate de pe divet . ro).
Nu contează atât de mult cât timp ne ia ca să ne eliberăm de condiționări, limitări, toate emoțiile venite la pachet cu experiențele prin care am trecut. Nu contează cât de mult timp ne ia să observăm, să conștientizăm ceva, de exemplu povestea de care suntem sau am fost atașați. Ci contează să facem pasul decisiv de a ne desprinde de poveste și etichete pentru a fi liberi cu adevărat, la nivel de conștiință, nu neapărat la nivel fizic, chiar dacă felul în care ne vom simți în propriul corp va fi mult, chiar instant influențat de trezirea conștiinței.
Cu fiecare moment în care ne trezim din scenariul pe care îl jucăm, devenim liberi de a aștepta (inconștient) aplauzele cuiva sau roșiile aruncate în cap. Când aștepți, nu ești liber. Când te revolți, nu ești liber. Când ești obsedat, nu ești liber. Când vrei să atragi atenția prin cuvinte, greșeli sau chestiuni elevate, nu ești liber. Când justifici orice, oricând, oricui, nu ești liber. Când te justifici, nu ești liber.
Când ești liber?
ACUM.
Și mai când?
ACUM.
Dar acum?
Da!
Vrem să fim liberi fără bagajul din spate?
Așa, pur și simplu? Fără să mă mai deranjeze nimic?
Da, exact așa.
Hmmm…păi și eu să nu mai sufăr deloc? Să nu mai învinuiesc? Să nu mi se mai dea socoteală pentru nedreptățile care mi s-au făcut?
Da, chiar așa.
Fără să mă mai cert și să mă pun la somn neliniștit?
Da, așa.
Poate mintea nostră să lase totul și să fie liberă? Să ne elibereze de toate gândurile, scenariile, emoțiile, fricile, etc?
Pare cam înfricoșător, nu? Doar nu ne-om ilumina toți acum, mai stăm așa, în umbre, că ne țin suferința la cald. Și ia uite, așa măcar suferim toți, în gașcă, tot tribul, toată planeta. Hai că placa asta mai are de rulat.
Ei, poate nu toți mai vrem să ascultăm aceeași placă. Parcă vrem unii să fie mai ușor, mai simplu, mai fără drame, măcar în propria casă, măcar așa, cu oamenii apropiați. Să stăm, vorba aia, printr-o energie care să ne fie bună, benefică, potrivită cu cine suntem.
Cine suntem?
Suntem Nimic și suntem Totul.
Fără margini, fără forme, fără etichete.
În vremuri întunecate, lumina interioară să ne călăuzească! Să pășim pe căi line! ❤️
Ana