Richard Rudd le numește „puncte în timp„, eu le numesc „clipe de prezență” în care Grația ni se arată în special prin manifestarea naturii înconjurătoare, a pământului pe care îl pășim, a liniștii ce unește totul în jur, dincolo de ce putem vedea cu ochii, creându-se o oază de pace și armonie din care facem toți parte.
Pe măsură ce ne depășim propria Superficialitate, ne deschidem tot mai mult să ne simțim pe noi înșine în curgerea naturală a vieții. Să ne vedem, să ne înțelegem, să ne acceptăm pe noi ca ființă în efemeritatea noastră umană. Iar acesta poate fi un moment în care Grația ni se arată… tot ceea ce asemănam ca fiind suferință în povestea noastră de viață, deodată nu mai contează, deodată această Obsesie de sine nu mai are relevanță… ci pălește în fața Existenței, căci noi suntem o Prezență continuă, neîntreruptă, cu mult dincolo de identificarea cu această realitate în care prea des picăm în superficialitatea ei.
Doar dintr-o frecvență siddhică putem accepta moartea. Și doar dintr-o frecvență siddhică putem onora viața. Siguranța de Sine ne învață cum să ne încredem simțurilor și percepțiilor noastre non-duale. Da, deschiderea asta… predarea asta totală în fața creației poate fi copleșitoare. Treptat, prin contemplare și detașare emoțională ea devine sursa noastră de iubire și înțelepciune, iar pentru asta tot ce mai putem rosti cu recunoștință și bucurie este… slavă Grației ce ne atinge și ne face inima mai ușoară!
💜💗🤍💛 Mulțumesc! 🧡💙💚❤️
Acest articol este o chintesență a contemplării Cheilor Genelor 10, 20 și 22. Este inspirat de ceea ce am experimentat în procesul meu interior, în special în primăvara 2025 și pe fundația înțelegerilor ce s-au clădit și conturat din toamna lui 2024 încoace. Sper să te sprijine în propriile tale contemplări înspre conectarea cu Sinele Divin indiferent prin ce provocări treci acum.
“Darul Bunăvoinței este Darul Sufletului. Sufletul este ceea ce începe să radieze esența ta autentică. Este o rafinare a emoțiilor tale. La frecvența Umbrei, emoțiile sunt o furtună haotică, ne zguduie, ne tulbură profund – suntem prinși în lupta dintre plăcere și durere. Dar când sufletul nostru începe să strălucească, începem să renunțăm chiar și la nevoia de plăcere. Devenim recunoscători pentru tot ceea ce ne aduce viața. Și recunoștința este o calitate intrinsecă a Grației. Când simți recunoștință pentru viață este pentru că ești conștient de moarte. Pe măsură ce renunțăm la plăcere, renunțăm și la durere. Nu înseamnă că dispar, dar nu mai alergăm disperat de la una la alta, ci acceptăm viața și ritmurile ei. Astfel, ne ridicăm și frecvența noastră ne înalță.” Richard Rudd