Ai plânge în miez de noapte
dacă ai conștientiza de câte conflicte
Este plină mintea ta.
Ai plânge în miez de noapte,
pentru a descărca emoțiile neprocesate
Din inima ta.
Ai plânge, în miez de noapte,
pentru a te elibera
De tot ce te lovește, sperie, șochează sau este reprimat în ființa ta.
Cu lacrimile îți speli păcatele,
În lacrimi le ierți greșelile,
Prin lacrimi și respirație, celule vindeci.
Cu fiecare reverificare a siguranței existenței tale pe planetă, în orice loc și vreme,
De fapt tânjești în secret să predai grijile tale, Creatorului.
Karmă sau nu, începi să permiți transmutarea,
Vrei să te eliberezi de emoția ce te blochează, te scuturi și-ți ștergi ultima lacrimă,
Faci loc energiei să curgă prin tine!
Faci pace cu ce s-a întâmplat astăzi,
ca mâine să primești viața mai ușor ca ieri.
Respiri, te centrezi și alegi să capitulezi.
„Ești bine”. O voce interioară îți confirmă asta.
Acum chiar simți că te iubești pe tine.
Iar iubirea este hrana ta de a continua să trăiești ceea ce vine.
Dă-le drumul, emoțiile nu le aduna,
Dă-le drumul, nu te justifica,
Dă-le drumul, nu ezita,
Dă-le drumul! ACUM e șansa ta.
Zâmbești lin, te întinzi, închizi ochii…
în miez de noapte conștientizezi:
„În sfârșit… mă pot relaxa…
E multă iubire în inima mea”.
Noapte bună,
❤️
Ana Maria Chioc